Se afișează postările cu eticheta vacanta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vacanta. Afișați toate postările

duminică, 26 iulie 2009

Comeback in forta!


Stiu! Nu te-am anuntat cand am plecat si nici cand vin. Sunt o calatoare si prin vise si prin mare. Nu te-am sunat sa-ti spun ca vin. Nu te-am lasat sa-mi desfaci bagajul. Sunt doar amintirile mele de 3 saptamani. Nu te las sa mi le furi!
Asaaa .. acum ca am revenit de la mare si ca am calcat din nou pe pamant de Braila, vreau sa ma spovedesc daca o pot numi asa:
Prima saptamana a fost deplorabila. Draci, dadacit (in sensul ca trebuia sa fiu ca un titrez dupa var-mea care n-are nici macar 3 ani impliniti. Toata lumea spune ca-i dragalasa, dar daca stai mai mult de-o saptamana cu ea te apuca toti dracii din toata lumea si nu te mai lasa .. inca vreo 2 saptamani de-atunci incolo). N-o s-o mai fac in viata mea pe dadaca. Poa` sa fie cine-o fi. Nu-mi pasa. Am si eu viata. Am si eu dreptul la distractie si la soare daca am ajuns la mare. Si nu numai la mare.
A doua saptamana a fost ea cum a fost. A fost excelenta. Mi-am avut prietenii aproape; baietii 3 zile, fetele 11 zile :x. PAAAARTY! Soare, tatuaje, arsuri, mancare, bere, gheata, nori, ploi, muzica, rasarit, apus, topless, mesaje, mall, nisip, tenisi uzi, de toate.
A treia saptamana a fost bestiala. Baietii care inchiriau seslongurile, ski-jet-urile si plimbau turistii cu banana, mi-au cazut cu tronc. Cel putin unul dintre ei. Nu are rost sa dau detalii. Spun doar ca e asa de cute felul in care vorbea si felul in care mi-a zis pur si simplu: te las pe tine sa conduci ski-jet-u pana unde vezi cu ochii incat .. chiar nu mai e nevoie de niciun detaliu.
O sa mai am absente de-astea dar doar de week-end-uri:d. Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese. Asta asa-i. Inteligent ala care a zis-o. Nu o sa mai scriu pe blog pana pe 10 august. Atunci o sa fie distractia distractie:x.
P.S.: Te poti supara pe mine, dar nu ma poti face sa dau inapoi sau sa imi iei bagajul si s-ami spui: Nu pleci nicaieri fara mine. (reply) Ba bine ca pot!
Las loc de interpretari. Comentati;)).

joi, 11 iunie 2009

Last day ...

Astazi a fost ultima zi impreuna.
Astazi a fost ultima zi in care ne-am vazut.
Astazi a fost ultima zi in care ne-am zambit.
Astazi a fost ultima zi in care ne-am imbratisat.
Astazi a fost ultima zi in care ne-am pozat.
Astazi a fost ultima zi in care ne-am plans unul altuia pe umar.
Astazi a fost ultima zi in care ne-am tachinat.
Astazi a fost ultima zi in care ne-am urat succes/succesuri:).
Astazi a fost ultima zi in care am plans dupa voi. (si voi mai plange)
Astazi a fost ultima zi in care am stat toti in aceeasi clasa.

Nu-mi vine sa cred. Cum a putut ziua asta sa treca nesimtit de repede? Cum se poate ca aceasta ultima zi sa se rezume la un simplu: o sa-mi fie dor de tine? Cum de n-am mai plans unul dupa altul? Sau am plans .. in tacere. Ma cuprinde melancolia ori de cate ori o sa ma uit la pozele alea in care toti eram zambitori, toti fara griji, fara sa stim ca va urma despartirea ... Mi se pare o pedeapsa mult prea grea pentru noi toti. Nu vreau ca totul sa se termine asa. Nu vreau ca tot ce-a fost sa fie uitat si mai ales nu vreau ca (virgula) colegii de astazi si fostii de poimaine sa uite tot ce-a fost, sa stearga cu buretele tot.
Si-acum plang .. Plang pentru ieri, plang pentru astazi, plang pentru maine si pentru prima zi de vacanta. Cele mai dure memomente cand toti pleaca si nu se mai vad. Doar in poze ne mai regasim, ne mai simtim unul pe altul, ne mai amintim ...

*Later Edit*
Acum nu mai plang. Acum rasfoiesc albumul clasei. Ma uit la fetele lor si zambesc (pentru ca fericirea e o stare de bine - ce comerciala suunt:))). Nu mai sunt melancolica. Nu mai sunt dependenta de ei, dar totusi:
Forta 8C`u! `Till the end!

*Dupa premiere*

Astazi a fost premierea. Nu s-a lasat cu nicio lacrima in cadrul curtii scolii. Insa, cand am plecat de la Maximus dupa poze facute pentru a zecea mia oara doar de dragul de-a avea poze cu colegii pe care apropo nu o sa-i uit niciodata (love you guys:x), cand a venit momentul luarii celui mai greu cuvant posibil si anume "ADIO", unii au plans, altora li s-a intins machiajul, unii se tineau in brate mai mult de 15 secunde, parintii se uitau la noi si mai ca incepeau si ei sa planga, doamna diriginta care ne-a indrumat in acesti ani minunati si cu care group hug`u n-a fost doar o imbratisare simpla de grup, multumiri:d.

si nu uitati: 8C RULLZ!!!